martedì 5 giugno 2018

Ce e durerea?
,,,iti spune doctorul: pe o scara de la 1 la 10,,, cat de tare va doare? ce scara e asta?
si daca e 10,,,,mor?,,,iar daca e 1 ,,, ma doare-n paispe?
De cate feluri e durerea?,,,eu zic,,, trupeasca si sufleteasca
si daca te doare sufletul de 10 o iei razna,,,iar daca te doare de 1 ,,pana mea,,
Care e unitatea de masura a durerii?,,,suferinta cred eu,,,
daca suferi de 9,,,, esti deja in agonie,,,
ma gandesc,,, daca rezisti mai mult,,,scade in intensitate?
cine stie oare?

mercoledì 3 giugno 2009

Fàrà titlu

Acum vreo 2 ani am cunoscut la un spital din Milano un tànar pe nume Liviu . M-a auzit vorbind la telefon romaneste si s-a apropiat sfios de mine :sàrut mana , v-am auzit vorbind romaneste si m-am gandit sa vin sa va salut.Cand am auzit "sarut màna " mi-a tresarit inima, numai la noi se saluta femeile asa . Dar multi au uitat si te iau direct cu "ciao" si la pertu,,dar acest baiat avea buna crestere.
Dupa aceea mi-a spus "Tanti Flori".. nimeni nu mi a mai spus asa. Mi-a povestit de familia lui , mi a spus ca e casatorit si are doi baieti minunati si o sotie frumoasa, am schimbat numere de telefon.
A venit odata la mine sa-mi ajute sa pun la punct calculatorul.Aici iti instaleaza internetul si atat, nu tu messinger ... nimic. El mi a rezolvat toate problemele.
Liviu lucra din greu sa-si tina familia si voia sa-si faca casa in Romania .Voiau amandoi sa faca un viitor copiilor lor.


Cu ce treburi pe la spital? Ne am spus povestile . Mi-a relatat despre boala lui :
i se descoperisera tumoari la ficat; s-a tratat in romania,apoi cand a venit in italia s-a inregistrat aici la oncologie,i s-au facut tot felul de citostatice,
proceduri care mai de care mai noi, mai sofisticate ,mai...: "non invazive" .
Nu ne-am vazut cateva luni, l-am sunat si la un moment dat mi-a raspuns.
Fusese acasa in romania,lucrase la casa si era nerabdator sa o termine.Am intrebat cum sta cu sanatatea ,,a zice : e bine tanti flori , dupa tratamentul facut au disparut 2 dnin tumori ; zice : totul va fi bine.
Ne -am intalnit la o cafea, fuma ,l am dojenit a nu stiu cata oara pentru asta ,mi-a zis ca le mai redusese si ca o sa le lase.noi mai comunicam si pe internet.Ii ceream sfaturi,despre calculator, imi trimitea muzica, mi-a trimis poze cu familia lui de care era mandru nevoie mare, chiar si cu parinii lui care nu stiau absolut nimic de boala.

Imi zicea ca nu poate sa le spuna, ca sufera cu inima si i-ar omori.

Au trecut luni de zile si nu reuseam sa mai vb cu el la telefon, am crezut ca e acasa in romania ,,,, dar zic ,ar trebui sa se intoarca,, ???

nici pe net nu mai aparea,,,

incepusem sa am un presentiment ,,,

ceva nu era in ordine.


Tot am sunat la tel pana cand, anul trecut inainte de sarbtori, mi-a raspuns o voce de femeie.
M- am recomandat si am cerut sa vorbesc cu Liviu..
zice: da nu stiti ? Liviu a murit in octombrie,,,,,,,,,,,,,,,,,

Nu am mai fost instare sa spun decat: ma scuzati , sun alta data .

am inchis si am inceput sa plang in hohote,,,
de ce plecase el ? un baiat cuminte sfios, muncitor ????
nu ar fi vrut sa-si vada baietii mari , casa terminata , sotia multumita de ce au realizat impreuna , sa ii vada fericiti pe parintii care sa le creasca copilasii,?????????????
,,,,ma gandesc ca da

NU e o razvratire impotriva lui Dumnezeu ,NU, intortocheate sant cararile Lui,,,

dar am ramas cu gustul amar ,,amar, amar
pe Liviu l-am lasat in lista mea din mess , din tel ,,
asa imi aduc aminte de el

a luptat pana la ultima ,,,,speranta ,,


Mai tarziu, peste vre o luna am vorbit cu sotia lui

mi a spus ca a stat aici in spital si abia cu vre o saptamana inainte a aflat cat de grav era, de la prietenii lor
l-a adus acasa

a murit printre cei dragi

Nu am mai cerut amanunte, e prea dureros pentru ea, a ramas fara el , fara dragostea lui , cu 2 copii de crescut si cine stie cate alte probleme,,,,,,,,,,,

Voiam sa pun o poza cu ei,, , nu-mi pot permite... dar imi pot permite sa va rog ,,,, sa spunem toti un :" DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE ! "

mercoledì 27 maggio 2009

MILANO

Am ajuns in italia acum aproximativ 4 ani.Nu m-as fi gadit ca am sa ajung pe aceste meleaguri.Nu iesisem din tara pana atunci ,,, nici macar la" podul de flori", mai ales ca sanatatea imi spunea ca nu am sa fac fata. Dar datoriile m au scos din casa!!!

Iata-ma ajunsa la milano intr o vineri la pranz.De fapt trebuia sa ajung mai tarziu si am asteptat pe prietena la care am venit 4 ore intr-un mecdonalds. La o masa alaturata era un grup de vreo 6 arabi care vorbeau tare si rastit ca ma speriam.Aveam impresia ca se iau la bataie dintr-un moment in altul.
A venit prietena si m-a luat, am mers cu metroul mult , mai mersesem odata in bucuresti dar uitasem cum e. Muream de frica dar de oboseala si ca sa nu fac impresie proasta am rszistat. Nici in zua de azi nu mi place si incerc sa l evit pe cat posibil .

Toata lumea e incatata cand aude de Milano ,,,ce oras mare , modern ,,,,NU nu e asa, murdar chiar si in centru care ar trebui sa dea bine la turisti . Nici de vazut nu ai prea multe , e domul de milano care intr-adevr e o capodopera si merita vazut , dar vestita scala din milano pe afara nici nu-ti dai seama ce e, probabil tot farmecul e inauntru . Mai au cateva biserici vechi, in rest extraordinar de multe masini ,cel mai poluat oras din europa si pe primele locuri in lume,, cel mai cosmopolit oras din europa .

In mijloacele de transport in comun auzi vorbind toate limbile din lume. Arabii si chinezii vorbesc cel mnai tare, aproape ca urla. bine, ca nici cu italienii nu ti- e rusine, le afli povestea vietii actuale urget.
Ei,, si sant ai nostri ca brazii,,, Nu se poate sa nu auzi un bagami-as, sau ce p..a mea vrei fa,!!!
Si in magazine ,, trebuie sa stie totata lumea meniurile pentru saptamana viitoare, convorbiri cu rudele si cate altele .

Despre milanezi ce sa zic ,,, rasisti, snobi si ipocriti.Nu-i recunosc de italieni nici pe cei din sudul italiei, au meserii rafinate si curate. Restul fac ceilalti.Nu le ajungi cu prajina la nas, nu stiu decat cumparaturi si calatorii. Muncesc toata saptamna de dimineata pana seara , iar vineri pleaca ca nebunii la munte sau la mare, e o nebunie pe autostrada.Vara pleaca in cele mai "exotice "locuri.. ei se mai lasa cu o rapire un sechestru ceva ,... dar nu renunta.

Asta e milano,nu mi place dar nu am ce face. La sfarsitul saptamanii plecam intr-un sat la 25 km unde este o ferma de animale. Se vinde lapte praspat la dozator,branza ,oua , vizitam ferma ,, respiram un pic de aer curat...mie mi e dor de satele noastre ,,de iarba verde de acasa ,,,,,,,,,,,,,,,,

giovedì 21 maggio 2009

La multi ani de Constantin si Elena

pentru toti ce porta aceste frumoase nume ! Chiar dacà acum se pun mai rar aceste nume copiilor .
Nu stiu càti din cei pe care ii cunosc si poarta acest nume vor citi , dar e pentru cei care " ma bagà in seamà" si citesc aici . Anul acesta am sa scriu despre o persoana care purta acest nume si ,,, nu mai e. Era sora gemene a mamei mele ,Dumnezeu sa le oihneasca pe amandouà .Tanti Ileana era o femeie tare aprigà, fusese prima nascuta si tot timpul isi dadea aere de "sora mai mare" fatà de mama . Nu a vut prea mult noroc in viatà , a divortat de tanàrà a crescut cum a stiut mai bine fata, càci bàietii ràmàseserà cu tatàl. Stàtea cu bunica mea (mamaia) si a "participat" si ea la educatia mea , caci toate vacantele le faceam la mamaia panà prin clasa a saptea . La Tanti Ileana nu exista gri ci doar alb sau negru, trebuia sà te supui regulilor sale, daca nu ,o luai pe spinare
Chiar si cand aveam 4-5 ani auzeam " cine munceste , mànancà, cine nu,,,nu " . Trebuia sa faci vreo treaba in raport cu varsta ta si ea tot timpul ne a considerat mai mari decat eram . Dar nu vreau sa o vorbesc doar de rau . A avut o viata zbuciumata si am iertat o pentru toate bataile pe care le am mancat de la ea , ca intr un moment greu din viata m a ajutat. Nu a murit la casa ei saraca , nu a avut nici un copil aproape in ultimile zile ale ei . A ingrijit o sora mea la ea acasa si ne a avut pe noi doua la capul ei cand a murit. Dumnezeu sa te odihneasca Tanti Ileana si sper cà màcar acolo sa fii mai linistita decat in lumea asta...

mercoledì 20 maggio 2009

lunedì 18 maggio 2009

"Dà mi, Doamne, seninatatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba ; curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba ; si intelepciunea de a le deosebi pe unele de altele "

giovedì 14 maggio 2009

TOATE CELE BUNE !!!